Ce este imaginea de sine ?
Imaginea de sine sau “cum ne vedem”, se referă, așa cum se subînțelege deja, la modul in care ne percepem propriile noastre caracteristici fizice, emoționale, cognitive, sociale si spirituale. Imaginea de sine este un concept derivat din conștiința de sine și semnifică ansamblul reprezentărilor de sine, adică ceea ce individul gândește și simte față de sine însuși. Se iubește? Se detestă ? Își atribuie valoare? Este competent ? Este bun ? Este rău ? Ansamblul răspunsurilor date la astfel de întrebări conturează imaginea de sine, reflectă valoarea pe care şi-o atribuie.
Modul in care ne percepem depinde de gradul de autostimă (autoapreciere, autorespect, auto acceptare) pe care il avem. Astfel, dacă ne acceptăm pe noi înșine, dacă ne apreciem pentru ceea ce facem bine – aceasta contribuie la autorespectul si încrederea in sine – dacă acceptăm că avem si slăbiciuni fără să ne criticăm in permanența pentru ele – aceasta constituie baza toleranței fața de sine si, implicit, fața de alții – putem trăi confortabil din punct de vedere emoțional. Trebuie înțeles că este bine să existe mereu un echilibru între autoapreciere si autocritică, nici una din cele doua extreme nefiind eficientă. Cel care se laudă prea mult este, in cele din urma, persiflat sau chiar abandonat de către ceilalți iar cel care se autocritică exagerat provoacă celorlalți fie sentimente de milă, de vină, fie un sentiment de superioritate, atrăgând de la sine alte critici. Păstrând pe cât posibil echilibrul intre o laudă de sine exagerată si o autocritică exagerată putem contribui la igiena noastră sufletească.
Cum știm daca imaginea de sine e buna sau nu ?
Este foarte simplu. Toți avem ceea ce se cheamă “vocea interioară”. Daca această voce interioară are tendința spre un discurs pesimist, negativ si autocritic cu ambiții neîmplinite spre perfecțiune este clar ca imaginea de sine a persoanei respective este negativă.
De ce este importantă imaginea de sine ?
Imaginea de sine ne influențează comportamentele. Când ai o imagine de sine bună iți poți îndeplini obiectivele pentru ca, o imagine de sine buna iti da entuziasm, energie si determinarea necesară pentru acest lucru iar obstacolele sunt percepute ca provocări ce trebuie depășite pentru atingerea obiectivelor. O imagine de sine bună te face sa relaționezi armonios cu ceilalți, prin atingerea obiectivelor poți avea performanțe profesionale, succes social etc. Când ai o imagine de sine bună ai mai multe șanse sa-ți găsești un loc de muncă care sa iți satisfacă nevoile si de asemenea este mai ușor pentru tine să-ți păstrezi acest loc de muncă . Imaginea de sine comportă o importanță majoră pentru comportamentele noastre.
Succesele conduc la noi succese, iar eșecurile antrenează noi eșecuri. Când este mulțumit de sine și-i este “bine în pielea sa”, individul acționează cu eficacitate. Dimpotrivă, când se teme că nu va reuși, își crește probabilitatea de eșec. Credința că am fi capabili ,ne face mai capabili și invers.
Orice îmbunătățire a imaginii de sine este de natură să asigure un plus de eficacitate și reușită în relațiile interpersonale și profesionale. Câteva exerciții simple de ameliorare a imaginii de sine și a aptitudinilor de comunicare pot fi practicate cu relativă ușurință de fiecare din noi. Cei care au mai mare nevoie de ele vor fi cei mai sceptici și se vor îndoi de eficacitatea lor, dar vor depăși aceste blocaje și vor putea să le utilizeze cu succes.
O imagine de sine negativă te face sa-ți scadă motivația sau chiar o anihilează prin lipsa încrederii in forțele proprii (“ce rost are sa încerc oricum nu voi reuși”, “e greu”, “nu sunt in stare” etc.) ducând, mai departe, la comportamente de evitare (“nu mă duc la interviu deoarece nu sunt suficient de bun, deci nu are rost…”).
A se observa că o imagine de sine negativă este capabilă să creeze un cerc vicios din care persoanei ii este greu să iasă : nu face anumite lucruri pentru că nu se crede in stare iar după ce renunța la a face lucrurile respective se autoculpabilizează si se critică si mai tare, intărindu-și, astfel, convingerile negative despre sine si alimentând dialogul interior negativ.
În concluzie : când iți acorzi suficientă valoare iți atingi mai ușor obiectivele pentru că a avea încredere in sine, in forțele proprii te face să-ți mobilizezi exact resursele de care ai nevoie să depășești obstacolele si să mergi in direcția dorită; când nu iți acorzi suficientă valoare negociezi mai slab, comunici mai greu, acționezi cu mai multă frică sau eviți să acționezi si “iți pui singur bețe in roate”. Când nu iți acorzi valoare, anihilezi resursele de care ai avea nevoie pentru a întreprinde ceva.
Imaginea de sine contribuie la evaluarea realității
Când ai o imagine de sine bună poți afirma : “pot să fac acest lucru sau măcar pot încerca” când ai o imagine negativa de sine afirmi : “nu pot să fac acest lucru este prea greu, nu voi fi in stare”.
Diferența este că cel cu imaginea bună de sine va avea ocazia să-si demonstreze dacă poate sau nu, dezvoltând convingeri realiste despre sine printr-o percepție corectă a capacitaților dar si slăbiciunilor. Cel cu imaginea negativa de sine nu va avea decât ocazia de a se închide in cercul vicios descris mai sus, întărind-și astfel convingerile negative.
De ce părerea celorlalți contează ?
Deși, imaginea de sine este oglindirea noastră in propria conștiință (auto-oglindirea), fiind logic astfel sa aibă referențial intern, imaginea de sine este deseori susținuta sau sabotată de factori externi.
Întrebarea “De ce părerea celorlalți contează” ar fi mai logica sub forma “Pentru cine contează părerea celorlalți ?” Răspunsul este simplu : părerea celorlalți contează pentru cei care nu au consolidată imaginea de sine si, in mod specific, pentru cei care, la bază, nu au o imagine bună de sine având nevoie in permanentă să se raporteze la exterior.
Când au succes se simt bine dar pentru puțin timp, devenind dependenți de succes pentru a se simți bine iar când eșuează se blamează excesiv. Aceștia trăiesc într-o permanentă incertitudine si neliniște, fiind mereu vulnerabili pentru că imaginea lor de sine este dependentă de factori exteriori. Așa se explică si diferitele “trenduri” care afectează adolescenții : dacă realitatea exterioară cere sa fii slab iar tu ești incert in ceea ce privește imaginea de sine, vei înțelege ca ești bun si acceptat daca ești slab, însă asta nu te mulțumește niciodată pe deplin pentru că, fiind bazal nemulțumit de tine sau incert in ceea ce te privește, nu vei fi niciodată suficient de slab. Apare astfel neliniștea, nemulțumirea, incertitudinea si cercul vicios al anxietății, depresiei, anorexiei, bulimiei etc.
Atunci când există o percepție realistă de sine (îți știi calitățile dar accepți că ai si defecte) și, implicit, o imagine bună de sine, realitatea exterioară iți confirmă sau infirmă ceea ce deja știi despre tine si te ajută să îmbunătățești ceea ce ai, acolo unde este cazul.
În concluzie o imagine de sine bună facilitează demersurile fiecăruia în identificarea locului de munca dorit dar ajută în același timp si la păstrarea acestuia.